Să fii părinte e o aventură din prima secundă, așa că după ce micuțul om vine pe lume ne trezim în situația (fără voie) de a imita toate clișeele.
Așa-i că te trezeai periodic să verifici dacă mai respiră?
Inima parcă a căpătat 10 bătăi pe minut în plus responsabile cu îngrijorarea pentru micul pui.
Fără să vrem, fără să știm cum, ne trezim iar și iar supraveghind omulețul și punându-ne tot felul de întrebări, iar el, vai, parcă vrea să ne alimenteze anxietățile scoțând tot felul de sunete (chițăituri, suspine, exclamații etc.).
Sunt normale?
Să te îngrijorezi sau nu?
Cel mai simplu afli răspunsul făcând cunoștință cu copilașul tău și aflându-i "limba" încă din prima zi.
Poți profita de faptul că încă ești la spital și întreba asistentele sau medicul neonatolog dacă sunetele ți se par prea suspicioase.
Treptat te vei obișnui cu ele și vei știi "cum sună" normalul bebelușului tău.
Până la vârsta de 6 luni sugarii respiră doar pe năsuc. Așa că trecerea aerului prin micile lor nări va da naștere unei adevărate simfonii de fluierături, chițcăieli, sforăitori, șuierături etc. (am rămas fără cuvinte care să descrie paleta lor amplă de sunete).
Când ar fi cazul totuși să ceri ajutorul unui doctor?
Oricând instinctul îți spune că ceva nu este în regulă. Better safe than sorry.
Atunci când tușește repetitiv, asociază wheezing (caută pe YouTube să vezi cum sună).
Dacă asociază febră.
Dacă îi flutură nările atunci când respiră sau dacă observi că la fiecare respirație se accentuează evident coastele.
Totuși, majoritatea sunetelor scoase de micuți sunt normale și ele reprezintă doar încă un mod prin care vă cunoașteți unul pe celălalt și împreună lumea.