Încep conversația noastră despre ecrane cu un studiu. De fapt e o meta-analiză, adică multe, multe studii făcute pe același subiect și cu parametrii asemănători, reunite.
Scopul lor a fost să găsească ce asocieri există între durata expunerii la ecrane (screen-time) sau/și TV deschis pe fundal (vă amintiți ce vă ziceam acum vreo câteva postări despre zgomotul de fundal făcând abstracție de ecranul propriu-zis), calitate (programe “educative” și uitatul împreună cu părinții), vârsta la care au început să folosească ecrane și abilitățile lingvistice ale copilului.
Pe scurt: cât timp, la ce, de la ce vârstă vs. limbaj.
S-au folosit publicații din 1960 până în martie 2019.
Așadar vorbim de 42 de studii reunite și 18905 participanți (!!!).
Dar ca să o luăm științific și să fim siguri că vorbim aceeași limbă, haideți să definim clar niște lucruri:
v Cantitatea de utilizare a ecranelor = durata de timp pe care copilul o petrece uitându-se la TV, filme, desene, jucându-se pe calculator, tabletă, telefon sau (și aici atenție!) având televizorul deschis pe fundalul activităților lui. În mod obișnuit, raportăm acest timp în ore pe și pe săptămână.
v Calitatea utilizării ecranelor = include uitatul împreună cu părinții (tutorii, bunicii, ș.a.) și de asemenea calitatea programelor vizionate, așa-numitele programe educaționale (cele despre care se presupune că ar aduce stimulare și informații copiilor).
v Debutul utilizării ecranelor = vârsta la care copilul a început prima dată să utilizeze ecranele (când ați început să țineți televizorul deschis, să îi dați acces la telefon/tabletă etc.)
v În ceea ce privește testarea limbajului copiilor, studiul folosește teste standardizate pentru limbajul receptiv (adică ce înțeleg copiii) – ex. Peabody Picture Vocabulary Test și pentru limbajul expresiv (adică ce spun copiii) – ex. MacArthur Communicative Development Inventory. Au utilizat chestionare la care au răspuns părinții și medicii au făcut evaluări standardizate (care urmează aceeași pași pentru toți copilașii, în așa fel încât să îi putem compara între ei).
Criterii de includere în studiu:
· Vârsta sub 12 ani (pentru a prinde perioada de maximă dezvoltare a limbajului)
· Să fi avut timpul petrecut utilizând ecrane măsurat
· Să fi avut evaluări ale limbajului
· Să fie studii observaționale ( părinții să nu fi primit indicații cu ce să facă/să nu facă). Examinatorul doar observă, nu intervine în niciun fel.
Criterii de excludere (ce alte studii, articole nu au fost incluse în cercetarea de față):
· Studii doar calitative
· Vârsta peste 12 ani
· În care au fost luați în studiu copii preverbali (care doar lalalizau) sau s-a ținut cont și de alte caracteristici pe lângă limbaj
· Copiii din studiu aveau tulburare de spectru autist, deficit intelectual
· Studii experimentale – în care s-a intervenit și li s-au dat diverse indicații părinților/copiilor
Poate vi se pare că am intrat în cam multe detalii și pierd esența, dar mi se pare important să subliniez câteva mici detalii din modul în care se face un studiu de o asemenea anvergură și faptul că nu poți pune niciodată semnul egal între un studiu cu 10 participanți și unul cu 18900.
Toată lumea știe expresia cu “studiile/cercetătorii spun…” dar despre ce studii vorbim?
În articolul următor vă voi spune care au fost rezultatele.
