Cu toții știm că proteinele sunt importante. Sunt cărămizile de la baza corpului nostru.
Totuși cantitatea pe care trebuie să o mâncăm nu este foarte mare.
Pentru un adult se recomandă un consum de aproximativ 1 g pe kg corp (60 până la 100 g pe zi), în funcție de cât de activă este viața pe care o duce, iar pentru un bebeluș se recomandă cam 11 g pe zi.
Puțin dar de o importanță crucială.
Copiii malnutriți sunt mai micuți, nu cresc adecvat, nu se dezvoltă normal, iar asta se întâmplă chiar de la început.
Atunci când mama nu se alimentează corespunzător apare restricția de creștere intrauterină (nutriția deficitară nu e singura cauză a acestui sindrom). Mai precis, bebele din burtică e mai mic decât ar trebui să fie raportat la vârsta lui ( sub percentila 10 pentru vârsta gestațională – am scris o altă postare care explică ce sunt percentilele).
S-a observat o asociere între restricția de creștere intrauterină și o creștere încetinită, insuficientă postnatal și de asemenea o influență negativă și afectare a neurodezvoltării.
Studii pe animale și în laborator, care încearcă să observe în ce mod se produce această afectare, au descoperit că un deficit de proteine sau proteino-energetic determină un volum cerebral mai mic, mai puțini neuroni, un aspect (și deci funcție) a neuronilor mai simplistă și concentrații reduse de neurotransmițători (substanțe care asigură comunicare în cadrul sinapselor între neuroni) și factori de creștere.
Se pare că această restricție de creștere intrauterină modifică întreaga arhitectură a creierului oferind astfel un mecanism potențial pentru efecte pe termen lung asupra dezvoltării creierului.
De altfel, corpul e un tot unitar, în care fiecare părticică modificată influențează o alta. Uitându-ne la imaginile cu copii malnutriți ne putem imagina că efectele unui asemenea deficit sunt asupra întregului lor trupușor.
Forma cea mai severă de malnutriție se numește MARASM. Această boală este dată de un deficit caloric pe toate liniile (carbohidrați, lipide și proteine). Se pune acest diagnostic în momentul în care greutatea corporală a copilului este sub 62% din normal.
Spre deosebire de Marasm, sindromul KWASHIORKOR este o formă severă de malnutriție proteică. Determină apariția de edeme (acumulare de lichid în spațiile dintre celule), mărirea ficatului (hepatomegalie) ceea ce dă un aspect globulos al burticii acestor copilași, căderea părului, a dinților, depigmentări ale pielii, dermatită și patologii psihiatrice caracterizate prin iritabilitate și anorexie (refuză să mai mănânce).
Afectează dezvoltarea în timp atât fizic cât și mental, iar cazurile severe duc la deces.