Continuăm discuția despre cum putem avea grijă ca dezvoltarea creierului bebelușului să se producă în cel mai optim mod posibil încă din burtică, cu încă un aspect.
NUTRIȚIA
Primele 1000 de zile (de la concepție până pe la 2 ani) din viața unui omuleț sunt de o importanță crucială pentru modul în care acesta se conturează, pentru starea lui de sănătate viitoare și pentru punerea unor cărămizi solide la formarea lui.
Creierul nu este un organ omogen. După cum vă spuneam și cu alte ocazii, are o structură complexă, formată din mai multe regiuni anatomice și funcționale, din procese diferite, fiecare cu traiectorii de dezvoltare unice.
Cele mai multe se formează în burtică și continuă să se dezvolte accelerat până pe la 3 ani.
Spre exemplu Hipocampul, o zonă extrem de importantă (cu multiple funcții cum ar fi recunoașterea, memoria de scurtă durată și convertirea ei în memorie de lungă durată, memorie spațială, gestionarea conflictelor etc.), își începe faza de creștere accelerată la aproximativ 32 de săptămâni intrauterine și continuă pentru cel puțin 18 luni postpartum.
Este foarte important să promovăm o dezvoltare adecvată nu doar pentru a asigura funcționalitatea normală a anumitor zone, cât pentru a ne asigura că zonele care trebuie să comunice între ele, se maturizeaza în același timp.
Dar vorbeam despre nutriție și am pătruns cam adânc în detalii neurologice...
Anumite “evenimente” care se întâmplă în primele luni, ani din viață (aici punând la socoteală și cele 9 luni din burtică), cum ar fi deficite nutriționale sau consumul de substanțe toxice (alcool, tutun, droguri etc.) pot avea efecte diferite asupra creierului în curs de dezvoltare, în funcție de sincronizare, doză și durata acelor evenimente.
Spre exemplu deficitele de proteine, carbohidrați , fier, cupru, zinc, acizi grasi polisaturați cu lanț lung (“grăsimile bune”), iod, Vitaminele A, B6, D, C afectează direct neuronul și deci, creierul în mod global, plus diverse structuri în mod particular (hipocampusul, cortextul) și retina (una dintre “foițele” ochiului fără de care nu putem vedea).
La cele menționate mai sus se adaugă seleniu si vitamina B12, care afectează anumite celule gliale (oligodendrocyte) care se ocupă cu mielinizarea (v-am povestit în postarea precedentă câte ceva despre acest proces) și deci afectează întreg sistemul nervos.
Glucoza este un alt compus care împreună cu cele de care tocmai pomeneam se asigură că celulele sunt hrănite adecvat și procesele electrice se petrec în mod normal.
Este greu să dovedești un proces de genul cauză – efect atunci când vorbești de câte un nutrient luat separat deoarece creierul micuților este foarte vulnerabil și supus unei multitudini de influențe.
De asemenea, deficiențele de obicei, nu sunt legate doar de o anumită substanță, ci de mai multe simultan.
Totuși de-a lungul timpului s-au putut trage, în cadrul unor studii de anvergură, concluzii pe care să ne putem baza.