Corpul uman și modul în care se dezvoltă el, de la o celulă, la oameni întregi, funcționali, cu mecanisme mai complexe decât ne dă voie imaginația să intuim, e o adevărată minune.
Dar parcă creierul, are în sine un mister care îl învăluie. Poate pentru că e partea pe care o simțim ca fiind cel mai mult noi înșine.
Am accepta la nevoie fără ezitare un transplant de rinichi dar parcă nu prea îți vine să primești creierul altei persoane (vorbind la modul teoretic, desigur).
Dezvoltarea creierului începe imediat după concepție și continuă până în copilăria timpurie. Adică noul om abia depășește stadiul de celulă și deja dă semne că vrea să gândească, să se miște, să existe de unul singur.
Creierul embrionului (embrion e termenul pe care îl primește bebele din burtică de la 2 la 8 săptămâni) se formează începând cu săptămâna a treia de gestație, când celula “mamă” (progenitoare) se divide în neuroni și celule gliale.
Aceste tipuri de celule stau la baza sistemului nervos.
Din săptămâna a 9-a creierașul micuților arată ca o structură mica și netedă.
Pe parcursul sarcinii aspectul creierului se va schimba, mergând treptat spre forma pe care o știm de la adult, cu pliuri (girusuri), șanțuri și structuri distincte.
Schimbările mari, anatomice se reflectă intens și la nivel celular. Neuronii încep să producă substanțe (molecule chimice de semnalizare) diferite în funcție de zonele în care sunt localizați, care vor permite comunicarea între neuroni.
Mai precis, celulele nervoase, nu pot transmite informații de la una la alta fără aceste substanțe.
Se formează căi nervoase, un fel de autostrăzi care poartă informația prin creier și de la creier la restul corpului și invers.
Apoi se va forma neocortexul (partea considerate cea mai nouă din creierul nostru). Această parte are multiple funcții precum: coordonarea vederii, auzului, raționament spatial, gândire conștientă și limbajul – capacitatea de a comunica.
Fundația unui creier funcțional se pune din viața intrauterină, așa cam ca la stadiu de casă la roșu sau poate la gri (expertiza mea în materie de construcții e foarte limitată).
Totuși creierul continuă să se dezvolte după naștere, mai ales pe baza stimulilor exteriori pe care îi primește.
Învață și se adaptează mediului, activităților, experiențelor copilașului.
În primii doi ani numărul de conexiuni (sinapse) care se formează între neuroni este gigantic. Acest fenomen este supra-numit ca “big-bang” sinaptic.
După 2 ani numărul de sinapse începe să scadă. Din acel moment apare un fenomen nou, un fel de taiere a sinapselor (synaptic pruning), în încercarea (și reușita) creierului de a fi cât mai efficient. Renunță la legăturile de care nu are nevoie și le păstează doar pe cele mai utilizate.
De aceea trebuie repetate frecvent informațiile, activitățile pe care dorim să le păstrăm în copilașii noștri, în așa fel încât creierul lor să înțeleagă că sunt pe lista celor care merită păstrate.
! Expunerile la substanțe toxice, atât în timpul sarcinii, cât și după aceea afectează abilitatea creierului de a distinge sinapsele importante de cel la care poate renunța.
De asemenea un nivel crescut de stress matern poate fi un factor de risc pentru a dezvolta probleme în dezvoltarea neurologică.