Știu că mulți dintre puiuții voștri au trecut prin așa ceva, iar dacă încă nu s-a întâmplat există șanse ca viitorul să nu vă scutească de o asemenea experiență.
Așadar, sper ca aceste informații să vă ajute, să vă pregătească și să vă liniștească (dacă e cazul).
Ce sunt crizele, aka convulsiile febrile?
evenimente care apar între 3 luni și 5 ani, asociate cu febră, dar fără dovezi ale unei infecții intracraniene sau o altă cauză pentru criză/crize (definiție NIH).
Foarte rar apar înainte de 3 luni sau după 5 ani.
Vârful incidenței – între 9 și 20 de luni.
În practică, 38 grade C este temperatura minimă la care apar aceste manifestări. Sub această temperatură, deja vorbim de crize în afebrilitate și povestea e cu totul alta.
Sunt diagnosticate doar dacă nu există o altă cauză pentru crize înafară de febră.
Ex.: dacă pacientul are meningită, din cauza căreia face febră si face crize, acestea nu sunt considerate febrile.
De asemenea copiii care au alte boli neurologice, precum paralizie cerebrală, care au crize atunci când au febră, nu primesc diagnosticul de crize febrile.
Există o bază genetică care predispune anumiți copii să facă crize febrile. Frații unui copil care are o criză febrilă, au riscul de 25% de a face și ei, iar pentru gemenii monozigoți (identici – provin din aceeași celulă) acesta crește și mai mult.
Majoritate specialiștilor consideră că ar fi implicate mai multe gene (ereditate poligenică).
Majoritatea sunt crize tonico-clonice generalizate, dar pot apărea și crize clonice generalizate, atone, focale.
O sugestie ar fi să căutați pe YouTube cum arată asemenea crize (fiindcă pot arăta la fel indiferent de cauză), pentru a ști la ce vă puteți aștepta și a nu fi complet copleșiți dacă vreodată sunteți puși în fața unei astfel de manifestări.
Nu orice manifestare în contextul febrei este o criză. În contextul febrei pot apărea și alte dezechilibre care să ducă spre exemplu la lipotimii (leșinuri).
Continuarea va veni în alte 2 părți.
