Puiul de om pare că aleargă prin timp deși încă nu a învățat să meargă.
Ajuns la 9 luni pare că respiră entuziasm pentru minunata lume (nouă?) pe care zi de zi o descoperă.
Personalitate lui se dezvoltă în fața ochilor voștri cu fiecare zi care trece și vă treziți martori, beneficiari dar și victime ale determinării, bucuriei, avântului, încăpățânării, enervării, plus o mulțime de alte trăsături care răsar parcă peste noapte.
!Atenție! Deși mai au mult de lucru în ceea ce privește limbajul, atât expresiv (ceea ce vorbește sau exprimă prin mimică, gestică), cât și receptiv (înțelegerea limbajului), de la această vârstă pot pricepe semnificația și alăturarea dintre cuvântul “NU” (sau un altul pe care alegeți să îl folosiți) și mimica, gestica voastră în momentul în care se apropie de ceva care îl poate pune în pericol.
Încă nu este pregătit pentru mers dar lucrurile merg clar în acea direcție. Aflându-se în sezut pe podea, reușește să se ridice în picioare folosindu-se de mobilă (sau un alt punct de sprijin), ba chiar, odată ajuns în picioare, tentează și câțiva pași spre lateral.
Mersul de-a bușilea e o altă mică plăcere care îi facilitează explorarea. Desigur, nu e musai să utilizeze varianta aceasta. O mulțime de bebeluși preferă să se târască (pe burtică, pe funduleț) sau să apeleze la tot felul de variațiuni pe tema asta.
Ba chiar unii aleg să sară complet peste ea (în special cei care nu au fost puși de părinți prea mult pe burtică) direct în picioare.
În momentul în care văd ceva ce își doresc, nimic nu le mai poate sta în cale, din șezut pe burtică, de pe burtică în șezut, cu tumbe, rostogoliri etc. reușește să își atingă ținta.
Dacă totuși, prin propriile mijloace nu pot ajunge la obiectul la care râvnesc, atunci va întinde mânuța, transmițându-ți clar ce ai de făcut.
!Atenție din nou! E ok să fii responsiv la nevoile bebelușului tău. Dar uneori anumiți copilași ajung să achiziționeze limbajul vorbit mai greu, dacă membrii familiei sar imediat să îndeplinească dorința manifestată prin cele mai mici gesturi (pe care ajung să le învețe la perfecțiune), astfel nemaifiind nevoie ca cel mic să spună ce își dorește.
Rămânem puțin pe loc, și mai vorbim de cele 9 luni la care a ajuns bebelușul.
La această vârstă lalalizarea (ma-ma, ba-ba, bu-bu) este o activitate aproape constantă așa că nu se declară mulțumit cu acest nivel și începe să combine silabele apropiindu-se repejor de rostirea primelor cuvinte.
În acest scop încearcă să imite și cuvintele pe care i le spui. Așa că e recomandat să stați la taclale cât e ziua de lungă.
La capitolul explorarea lumii gusturilor și mirosurilor, lucrurile s-au diversificat și mai mult. Iar acest aspect în paralel cu dezvoltarea personalității, determină apariția unei liste cu alimente preferate și a alteia cu alimente care par de-a dreptul jignitoare când îndrăznesc să se așeze în farfurie.
De asemenea acceptă noi texturi, mănâncă folosindu-și mânuțele și transformă cu simț de răspundere bucătăria într-un dezastru de proporții impresionante pentru un om aparent atât de mic.
Și dacă tot unica activitate în continuă desfășurare este învățatul, bebelușului îi place să descopere cum funcționează diverse obiecte ( spre exemplu: cum se deschide și închide o ușă, o cutie, cum se scoate un capac, cum se aruncă un castronel cu mancare pe jos etc.)
Un ultim aspect dar care la fel de bine poate ocupa și prima poziție în listă, sunt emoțiile copilașului. Care sunt pe cât de complexe, pe atât de greu de gestionat, atât de el însuși cât și de cei din familie. De la afecțiune, bucurie, furie sau anxietate de separare cu fluvii de lacrimi, toate își fac loc în corpul micuț care încă nu înțelege ce ar trebui să facă cu ele (aspect care uneori dă bătăi de cap și nouă adulților).