Deși la începutul acestei aventuri prima aniversare părea a fi la ani lumină distanță, pe neașteptate v-ați trezit ajunși acolo, fără ajutorul vreunei navete spațiale.
De la ființa mică, firavă, care nici măcar nu își ținea căpșorul, ați ajuns la a avea un copilaș de 1 an, aventuros, cu o mulțime de abilități și multă poftă de explorare.
Bebelușul tău are 1 an! Oare când a trecut?
Oferă-ți o secundă să te bucuri, să te emoționezi și de ce nu, să devii un pic nostalgic/nostalgică!
Ghemotocul mic, pufos și rotunjor, începe din ce în ce mai mult să se alungească și să se scuture de aspectul de bebeluș. De când cu mersul (sau încercările în acest sens) a început să facă mai multă mișcare (probabil că și tu), așa că împreună înlocuiți colăceii cu mușchiuleți.
Omulețul a început să se ridice fără ajutor în piciorușe și probabil deja ați surprins într-un filmuleț primii pași. Alternează mersul de-a bușilea cu cel în picioare și nu mai e cale de întoarcere atunci când a pornit către o destinație.
E foarte sigur pe el și îți arată ce își dorește cu mânuța/degețelul sau mai simplu, de câte ori poate, se descurcă și își ia singur (de la jucării, la mâncare, trecând printr-o vastă arie de obiecte potențial periculoase).
Cuvintele și gesturile încep să capete sens pentru el, iar ”mama” și „tata” se adresează chiar vouă.
Și nu se oprește acolo, ci mai spune încă vreo două- trei vorbe simple (spre exemplu: papa, caca, apa).
De asemenea a învățat să facă din mânuță la plecarea, venirea dintr-un loc, întâlnirea cu cineva (amestecat cu alte momente în care sensul parcă nu mai este așa de clar). Îi place la nebunie să vă imite și înțelege (chiar mai mult poate, decât credeți) cerințe simple sau exclamații formate dintr-un singur cuvânt.
Bebele tău începe să nu mai fie un bebe și îți arată caracteristici clare ale personalității lui (încăpățânare, sociabilitate, timiditate etc.) asociate cu aspecte tipice vârstei (anxietate de separare).
Dar nu te speria, încă se entuziasmează teribil când e vorba de micile plăceri ale vieții, cum ar fi jocul „CUCU-BAU”.
Pe măsură ce descoperă lumea începe să se aibă afinități față de tot felul de lucruri care i-au picat cu tronc. De la anumite feluri de mâncare sau jucării, la plăcerea de a asculta muzică, a dansa sau a smotoci câinele/pisica (cu scopul clar de a-i și mânca puțin din blăniță).
Își explorează jucăriile în noi moduri, de obicei izbindu-le, lovindu-le, aruncându-le (imediat dorindu-și să le primească înapoi) în încercarea de a înțelege cum funcționează.
Iar pentru voi, părinții, s-a terminat cu posibilitatea de a ascunde repede obiectele la care nu vreți să aibă acces. Vă urmărește fără probleme și va face tot ce îi stă în putință pentru a le recupera, fiindcă între timp a achiziționat permanența obiectelor.
Adică a învățat că dacă un lucru sau o persoană dispare din câmpului lui vizual, acesta nu încetează să mai existe. Dobândirea acestei noi caracteristici poate fi încurajată de către părinți încă de pe la 6 luni, trecând dintr-o cameră în alta în timp ce vorbiți (întrând și ieșind din aria lui de vedere) sau ascunzând și descoperind jucării sub o pătură.
Lumea e nouă și minunată, iar entuziasmul micului explorator trebuie în permanență potențat și stimulat de părinții care și-au asumat responsabilitatea și bucuria de a-i fi ghizi.
A trecut deja printr-o mulțime de schimbări, iar viața voastră împreună pare o alegorie. Totuși e abia la început și mai aveți un sumedenie de prime experiențe de parcurs.