După alte câteva luni timpul și-a schimbat radical modul de a trece.
Ultimele 6 luni par a fi dilatate (cât o viață de om - mic) și în același timp reduse la o clipă (probabil că așa va fi mersul lucrurilor de aici încolo).
Copilașul e din ce în ce mai mult o persoană de sine stătătoare și nu doar un membru, ci liderul familiei, cel/cea care dictează mersul lucrurilor.
A învățat să stea în funduleț fără sprijin și poziția pe spate, “ca un bebeluș” nu pare să-i mai fie pe plac.
E capabil de mișcări mult mai ample și complexe, de pe burtică pe spate, de pe spate pe burtică, cu toate opțiunile între cele două și mereu căutând noi moduri de a-și folosi micul trup pentru a explora marea lume care îl înconjoară.
La 6 luni stând în șezut se întinde după obiecte în jur, ba chiar ajunge să stea pentru câteva secunde în mâini și genunchi (mai mult din greșeală), în încercarea de a-și satisface curiozitatea stârnită de cine știe ce jucărioară. Și dacă tot a ajuns în această stranie poziție chiar face mișcări înainte-înapoi, pară vrând să își ia un pic de avânt.
Uneori te poate surprinde că a rămas în marșarier (marche arrière) și se deplasează târâș, cam fără voie, câțiva centimetrii cu spatele (fiind așezat pe burtică).
Nu mai are nicio problemă în a manevra pe toate fețele orice obiect îi iese în cale, le transferă dintr-o mânuță în alta, având desigur, scopul de a le duce în guriță (locul de explorare final).
Apucă cu toată mânuța, dar încet- încet capătă din ce în ce mai multe abilități motorii fine și curând va reuși să își folosească indexul și policele (degetul arătător și cel mare) pentru a explora delicat obiecte din ce în ce mai mici.
! Atenție deci, deoarece vă poate surprinde găsind tot felul de mărgeluțe, biluțe, bobițe etc. pe care nici nu le știați rătăcite prin preajmă și le va înghiți (asta în cazul cel mai fericit), dacă nu le bagă în născuc sau cel mai grav, le inspiră.
De la început era curios dar acum, odată cu creșterea capacității de a putea cerceta, fiecare mic detaliu a devenit fascinant, iar acesta e doar debutul dorinței de a vedea, de a ști, de a înțelege.
Pare incredibil, dar bebelușul tău a ajuns la jumătatea distanței până la primul lui an din viață și primul vostru an împreună.
Își manifestă emoțiile din ce în ce mai clar (atât pentru voi cât și pentru sine) prin expresii faciale și sunete distincte (pentru bucurie, frustrare, entuziasm etc.).
Când îi vorbiți, e atent și vă răspunde, desigur în limba proprie. Ba chiar a început să își știe numele și alinturile, răspunzând când este strigat.
Recunoaște fețele cunoscute și nu de puține ori, pus în fața unor oameni străini lui reacționează negativ (plâns, teamă, se întinde după brațele protective ale părinților).
Vocalele deja îi sunt prietene de mult timp și le folosește fără economie, dar de curând a mai făcut un pas înainte către primele cuvinte și folosește și consoane precum: m, b, g, rezultând adorabilele “ba-ba”, “ma-ma”, “ga-ga”, “îngî”, “oh”, “eh” etc. Toate folosite fără obiect, fără a se referi la ceva anume.
La 6 luni un alt univers li se deschide în față. Cel dat de gustul și mirosul mâncării.
Dacă până acum doar lăpticul a fost cel care i-a excitat papilele gustative, diversificarea va aduce cu ea o explozie de noi senzații. Astfel micul omuleț va avea încă o cale prin care va explora minunațiile lumii în care a venit.